Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o problemă de susținere a atenției și de control al impulsurilor (Seifert – Educational Psychology). Este caracterizată prin simptome pervazive de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate, fiind una dintre cele mai frecvente tulburări neuropsihiatrice cu debut în copilărie și cea mai frecventă problemă comportamentală şi de impact în parcursul educațional la copii.
Prevalență a tulburării:
- unul din cele mai frecvente motive de consult la copii;
- deobicei diagnosticul este pus la vârstă școlară sau preșcolară în urma recomandării de către cadrul didactic a unei evaluări în acest sens
- afectează 3%-7% din copiii de vârstă şcolară;
- raportul băieţi – fete de 4:1 (diagnosticul la băieți este de patru ori mai ridicat comparativ cu cel al fetelor, dar acest lucru nu înseamnă că fetele sunt mai puțin predispuse în a dezvolta această tulburare);
De ce diagnosticul este pus în general la vârsta școlară sau preșcolară?
Simptomele ADHD tind să fie observate la o vârstă fragedă, dar devin mai vizibile atunci când circumstanțele unui copil se schimbă, cum ar fi atunci când începe grădinița sau când începe școala. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate când copiii au între 3 și 7 ani, dar uneori este diagnosticat mai târziu în copilărie.
Posibile simptome:
- se agită și se zvârcolește mult;
- are probleme în a rămâne așezat sau poate fi distras în mod continuu chair dacă trebuie să realizeze o sarcină;
- întâmpină dificultăți în așteptarea turei sau nu se poate abține să ofere răspunsuri și comentarii fără a fi numit/ întrebat;
- trece continuu de la o activitate la alta;
- dificultăți de a se juca în liniște;
- vorbește excesiv fără a-i asculta pe ceilalți sau nu așteaptă să se termine întrebarea;
- pare în general dezorganizat;
- poate fi înclinat să încerce activități riscante fără să se gândească suficient la consecințe.
Deși lista de comportamente problematice este evident destul de extinsă, rețineți că nu este necesar să se observe toate aceste lucruri. Doar că, în timp, elevul cu ADHD este probabil să facă mai multe dintre ele cronic sau repetat și în mai multe situații sau contexte, de exemplu, la școală, acasă, cu prietenii, când mergeți în vacanță etc. (American Psychiatric Association, 2013). În clasă, comportamentele pot enerva colegii și frustra profesorii, iar acasă acestea pot influența în mod negativ relația copilului cu părinții sau alte rude.
Ce poți să faci dacă consideri că copilul tău ar putea avea tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție?
În primul rând puteți să discutați această idee cu profesorul/ educatorul sau cadrul didactic care se ocupă de copil. Acesta poate să vă ajute să vă dați seama dacă temerea dumneavoastră este întemeiată și dacă simptomele pe care le-ați observat se manifestă și la școală. Dacă și cadrul didactic consideră că există motive de îngrijorare, atunci puteți apela la medicul de familie pentru a discuta mai detaliat problema, iar acesta vă poate pune în contact cu un specialist (medic psihiatru, pediatru sau psiholog clinician) pentru realizarea unei evaluări în vederea unui posibil diagnostic.
De ce este importantă evaluarea și diagnosticarea copiilor cu ADHD?
Odată diagnosticat, copilul poate beneficia de un tratament adecvat care contribuie la reducerea siptomelor și a impactului negativ pe care acestea le au în viața de zi cu zi.
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție poate fi tratată prin utilizarea de medicamente sau terapie. Studiile ne arată că o combinație între cele două aduce cele mai multe beneficii.
Vezi articolul: Dislexia
👋 𝑽𝒓𝒆𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒆𝒔̗𝒕𝒊 𝒔̗𝒊 𝒂𝒍𝒕𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒕̗𝒊𝒊 𝒖𝒕𝒊𝒍𝒆❓
👍 𝑫𝒂̆ 𝑳𝒊𝒌𝒆 𝒑𝒂𝒈𝒊𝒏𝒊𝒊 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒆: https://www.facebook.com/ABA-Therapy-Center-109124815163038
? Ai nevoie de informații suplimentare ?
📲 𝗡𝗲 𝗽𝗼𝘁̗𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗮𝗰𝘁𝗮 𝗹𝗮 0745332627 /aba.therapy.specialist@gmail.com
Echipa,
ABA THERAPY CENTER
Referințe
American Psychiatric Association: Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 5th edition. Arlington, VA., American Psychiatric Association, 2013.
Seifert, K., & Sutton, R. (2009). Educational psychology. Kelvin Seifert.
